Eu. Tu. Suntem

Am înțeles că fericirea e o stare in clipa în care am realizat că aroma sărutului tău s-a diluat ireal și  etern în mintea mea. Când îți sunt departe, știu, simt că te uiți înspre cer în clipa în care privesc luna de la capătul celălat al pământului.  Simt cum simți că ochii mei sunt ochii tăi când pleoapa nătângă se refuză somnului. 

Imagine

 

Și știu mai ales că suntem, tu și eu.

Anunțuri

Romanians Are Smart

Constantin Brâncuşi „Eu am fost, întâi de toate, ţăran. Ţăran am rămas şi azi. Ţăranul, rumânul, îl ştii. Unul cântă din frunză, altul din fluier. Unul coace argilă, altul zugrăveşte oale. Eu am cioplit. De copil. M-au chemat lemnul şi cuţitul. Apoi piatra şi dalta… Arama şi ciocanul… Aveau, pe-semne, să-mi spună ceva. Le-am ascultat. Şi-am ajuns aşa să am şi eu de spus ceva, prin glasul lor… Le-am învăţat limba. (…) Am mers şi eu, o bună bucată de vreme, pe căi bătute.(…) Până când, într-o zi, nu mi-a mai plăcut ce făceam. Deloc. Căci plăcerea cu care lucrează artistul e inima artei lui…

Fără inimă nu-i artă. Priveam îndelung – continuă Brâncuşi – sculpturi de-ale altora – din cei cu talente sigure şi pe ale mele. Ce mă supăra?!.. Frumos cioplit, frumos dăltuit, frumos lustruit, migălos şi bine redate detaliile, nimic de zis. Da, dar nu-i viu. Parcă sunt fantome. Încremeniri… Eu vreau să dau viaţă, mişcare, avânt, bucurie… Încet, încet, drumul s-a croit singur… Şi am ajuns la ceva simplu, grozav de simplu! La o sinteză care să sugereze ceea ce vreau să redau. Căci am tot căutat ani mulţi. Să ajung să scot din lemn, din bronz, din marmură acel diamant ascuns – esenţialul – aşa cum îl scot şi  minerii din adâncul pământului. (…) Pentru că eu am căutat şi caut şi voi căuta mereu formula-cheie care să fie adevărul esenţialului. Astfel, „Cocoşul” meu nu e cocoş, „Pasărea” mea nu este pasăre. Sunt simboluri. Vreau să înalţ totul dincolo de pământ. Ce-am făcut practic?! Am aruncat deoparte aripile şi ciocul, ghearele şi creasta, ochii şi picioarele. Dar a rămas IDEEA de pasăre: ZBORUL!. …Vreau ca Pasărea mea să umple tot văzduhul, să exprime marea eliberare…”


we will always love u, Whitney!

 

„Whitney was a beautiful person and a talent beyond compare. She graced this stage with her regal presence and gave so many memorable performances here over the years. Simply put, Whitney would have wanted the music to go on and her family asked that we carry on.”

Clive Davis

ninge dureros…

Ma uit inspre afara si vaz valuri ce se zbuciuma la portile Barcelonei, amintindu-mi cat de mult imi place sa ma joc cu parul tau, cand zambetul tau imi e aproape si cand marea ce ne desparte e doar sarata, pentru ca e mare nu pentru ca pleoapa stoarsa, uda, ar ascunde-n ea perlele gandurilor noastre.

atat, acum, de aici.

ca si cum ar fi printre straini, catre tara unde s-au nascut……

barcelona, decembrie 17

shame

Barçelona ! fara Vicky, ori Cristina

234, originally uploaded by lucianeduard.

E urata iarna asta. Urata si murdara. Clisoasa. Fara poezie ori culoare. Fara muzica. Psihotica. Oricat de mult asa incerca sa ma salvez. Trebuie sa astept. Nu-i asa? Spune-mi ca-i asa!
.
.
.
Mai miros a tine, mai miroşi a mine,
o să vină vremea să ne şteargă ea,
încercare aspră, misiune grea,
nouă, niciodată, nu ne va fi bine.
” ( adrian imi spune atat de mult zilele astea. si tu stii de ce )
.
U’ve  got me on my knees

You’ll be a man, my son!

Mdah , asa spune RK in IF, stiu, si o sa te intrebi, ori poate ai reusit sa intelegi, ce sau cum vreau sa inteleg asta. ( suntem in ianuarie, si nu pot sa trec dincolo de asta. Nu in ianuarie.)

2010. sau cum putem schimba istoria din noi.

Am incercat kinda schedule, facand introspectii periculoase. So: (me and my monkey imi rasuna in urechi, sa fie coincidenta. sau nu )

Sa donezi sange. Vorbeam zilele trecute cu un prieten care se gandea sa doneze sange. Si se intreba cum e. Prost cum sunt nu intelegeam ce intreaba. Nu stiam daca intreaba cum strange garoul sau cat de simpatica poate fi asistenta, ori poate senzatia de dupa, in care iti imaginezi, triumfal, ca ai salvat, poate , o viata. ( Imi promisesem, desi tu nu stii, sa nu mai folosesc cuvantul ‘’poate’’ anul asta. Se pare ca nu imi iese.Inca)

Sa construiesti o casa sau macar sa schimbi tu, singur, becul. Yeap. Ma stiu cu doo maini. Stangi. Sunt unii care se uita inca si acum cu frica la mine, in incercarea mea de fi mesterul casei. Realitatea e ca nu reusesc mai mult decat sa ma enervez , si de prea putine ori sa fac sa se aprinda becul fara sa fie nevoie de interventii, repetate, ale organelor competente ( instalatori, electricieni, pompieri, politia calare …..samd)

Sa citesti o carte.Nu pot. Stiu/simt cum imi zambesti, dezvelindu-ti dintii, sper eu calin. Da, nu am reusit sa termin de citit nicio carte in ultimii ani. Poate pentru ca Frithjof  e prea ermetic, sau Pamuk prea estic. Ori eu prea ‘’twisted’’.Ori pentru ca m-am preferat filmului.Mut.

Fa-ti programare la un medic.Nu am nevoie. Sunt tanar.

Mergi la o conferinta despre cariere. WELL, nu stiu daca la conferinta sau nu dar am  facut a sort of  brain storming eu cu mine insumi si am realizat ca nu e nici dincolo sansa, nici fara transpiratie. Stii doar, nu imi permit sa disper si nici sa nu zambesc.

Fa-ti mai mult timp pentru hobby-uri. Spuneam, unui alt prieten de data asta, ca in genere fac doar ceea ce imi place.Enorm. Dar nu cred ca am hobby-uri; doar placeri constante.

Incearca sa depasesti la exercitiile fizice faza de planificare.Nu am ajuns nici macar la faza de planificare. As putea spune ca sunt la cea de viziune. Relativ, incerc exercitii de masticatie.  😀

Deschide-ti un cont de economii.Inca unul? Nu s-ar putea un cont de cheltuieli? Shut the fuck up

Invinge fricile cele mai ascunse. Cine , eu? Despre ce frici vorbim aici? Si apoi cum sa fie si frici si ascunse. Da-l Doamne iarta-Ma de Jung si mai stiu eu ce pisalog din asta. Augustin imi spunea aseara ca doar renuntarea e calea spre fericire. Dar daca eu inteleg fericirea altfel.  Nu stiu, dar sigur imi e bine cand sunt cu tine.

Mergi intr-o locatie necunoscuta – si daca vreau Barcelona, ce? Inca odata , once more, si pana la refuz.

Atat.

Ei, ce crezi, 2010 cum are sa fie. ( ? )

>:D<