stiu ca ma privesti de acolo de sus

suntem picaturi, stropi, particule, in marele si increatul lichid
cream legaturi din prima clipa in care sangele nostru capata constienta
ne legam, pe vecie, si simtim viata din noi si prin noi , odata cu sufletele care ne devin adiacente, din intamplari sau prin vointa suprema.
doare, doare al dracului cand, sfasiata, lumea se desparte, pentru o perioada, de copiii ei.
sunt fiinte care au fost dinaintea noastra, fiinte care au pentru noi, insusiri ce nu pot fi cuprinse in cuvinte
da, durere
eu nu pot sa plang , si tu stii asta
cu totii am pierdut, si mai sigur, vom pierde, fiinte,
din noi si prin noi , simtim curgerea, fizic ei nu mai sunt printre noi, dar o umbra, vesnica, profunda si calda ne va ramane, ca o pasare muta si fertila, pe umar, pe umarul mentalului, nu in subconstient
o poza, un gest, un miros, placut din copilarie sau de aiurea, ii renaste in noi, in sufletele noastre pe cei ce au fost odat’ si acum ne vegheaza, de sus, de acolo, de undeva , in suspine.
nu vreau sa pierd imaginea
nu, nu e din cauza durerii ci datorita ei
e acea durere, calma, ucigatoare, aromitoare, care ne leaga, si ne desparte
mai vreau sa simt mangaierea, si vocea calda, nu neaparat blanda
le suntem , de acum incolo, si pentru totdeauna
privesc, fara lacrimi o poza
si acolo ma vad pe mine, copil, fara temeri ori frici, in spaimele copilariei , de ceva timp apusa
si acolo e persoana aceea, , care-mi spune in fiece dimineata = sa ai o zi buna fatul meu
dramatismul imi provoaca sila, pare o stire , o felie da rating, in secolul asta scarnav si bolnav de senzatii mici, mediocru-triviale
eu vreau sa pot plange din nou, si sa imbratisez piatra rece, senin, si impacat
dar, pare-se, nu e inca vremea
sa nu fii trist
ei sunt aici
te alinta, iti pipaie fata, si chiar de nu-i vedem, ne saruta pleoapa, seara, la culcare, din luntrea cea fara de odihna
amurgul e , pana la urma, doar crepuscul
durerea e implinitoare
si cand nimicul ne va arata cat de pretioasa e durerea, ai sa razi , impacat
……, alunga spre tine , si sfasierea , te va adulmeca; linistea e doar un zgomot , un continuum
nimic nu incepe si nu va sa sfarseasca
amurg si lumina
eu , tu , si ei , suntem.
aici, acel acolo,

Anunțuri

Lasă un comentariu

Niciun comentariu până acum.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s