21,42 N, 39,83 E

                                               Masina  porni neincrezatoare pe drumul ce se asternuse in fata noastra. Praful matuia aerul si parca soarele incarca , absent, fiece farama de nisip. Totul era fierbinte si simteam cum gatlejul ramanea uscat , dupa fiece strop sau inghititura de lichid. Climatizorul masinii, daca se poate numi astfel, incerca cu greu sa ne lase sa respiram , si totul incepuse sa devina  orbitor. Eram in plin desert, si realizasem ca beduinul ce ne insotea avea parca , dintr-o data, o nefireasca sclipire – da ,privirea-i iesise la lumina.

                                         Se simtea stapanul desertului, si se uita prin noi sau pe deasupra noastra. Carpa aceea ce-l acoperea  parea fara sfarsit, fara cusatura,  si trezise in noi o stare vecina cu angoasa. Stupid , nu puteam pricepe ca banii nostri nu ne puteau cumpara si respectul. Doar drumul si hrana , tainul si ciozvarta de somn sub stelele semilunii.

Parasisem subit aeroportul din Jeddah , si ma intrebasem daca sa ne furisam , ascunsi in straie de musulman , catre inima islamului ; da , gandul de a ajunge la  Ka’ba , se infipse amar , insa stiam ca nici un  dreptcredioncios nu ar fi riscat asta pentru noi , niste straini, ce-si etalau superioritatea , de fiecare data cand  pronuntau un ” thanks” , academic si ingrijit .

                                   Stiu ca ne aflam in ultima luna a calendarului musulman , dhū-l-hiğğa , si simteam cum totul in jur , respira aroma pura si sacralizanta a apropiatei celebrari. Beduinul nostru facuse nenumarate spalari  rituale si se infasurase cu doua fasii de panza , asezate oarecum straniu pentru un european ce vedea pentru data asta ; una din ele ii cobora de pe umar si il infasura peste bust , lasandu-l spre exterior intr-o stare de (parca exaltata) maiestozitate. Ibrahim , scruta zarea , si nu misca capul ; se simtea privit, studiat, si asta ii spunea inca odata poate , ceva despre noi, neamul asta spelb si curios, ce nu se mai oprea din pipait orientul.

                                      Astepta calm  momentul incare sa ne spuna sa oprim masina , pentru a-si putea etala rugaciunea. Probabil ca m-ar fi ucis daca ar fi stiut ca gandesc astfel despre a sa salāt. Cuvintele le sfichiuia calm , si nu incerca sa para bun. Explica fara metoda iar cuvintele in araba parea ca vrea sa le ascunda.  Presupuneam ca nu-i  e usor  , si ca insistenta noastra in a afla cat mai multe despre rugaciunea rituala , indreptata cu exactitate catre MECCA  ( MECCA CEA SFANTA  , cum ii spune el, مكة المكرّمة ) ii crestea irascibilitatea. Dar se supunea trufas ; in fond asta ii era meseria , si noi , finalmente nu eram decat trecatoare oprire in existenta unui musulman. El avea , in sinea lui, in toata fiinta , plinatatea volutelor credintei .Qibla , Ka’ba ,  insemnau directia si tinta oricarui dreptcredincios.Le puteam previzualiza, ca si cum privirea , ochii sai, ar fi putut proiecta in afara piatra sfanta  , hologramic.

                                   Drumul se lasase parcurs lin, si vipia parea sa se fi linistit; posibil sa ne fi obisnuit noi, sau poate sacralitatea reverberata de Ibrahim ostoia din rugul desertului.

Robb indrazni sa deschida gura prima oara de la plecarea noastra  : –Ibrahim , ce este izvorul lui Zamzam?Nu se cheama izvorul lui Zamzam , e simplu – Izvorul Zamzam , ii raspunse Ibrahim, si lasase in ranjetul lui, sa i se dezveleasca dintii . Era evident ca nu avea de gand sa lamureasca problema, mai ales ca il puse pe scotian la punct , si asta ii crea o vadita placere.

Dar Robb , insista ; in cele din urma dupa oarecari rasuflari maraite , Ibrahim ne lamuri ca e vorba de izvorul care i-a salvat viaţa lui Ismail şi mamei sale,  Agar, alungaţi în deşert. Si da , ritualic , orice musulman are datoria sa bea din el ; urmata de Sa’y  – parcurgerea de şapte ori a distantei  intre  Safā şi Marwah, rememorand  cumplita ratacire  a lui Agar  si a copilului. Orice dreptcredincios se onoreaza sa le indeplineasca .Lamurirea suplimentara a beduinului nu surprinse pe nimeni, poate doar felul in care acesta completase , cand nimeni nu se astepta sa continue. Drace, imi spuneam , e posibil ca ursuzul asta sa fie in fapt doar un altfel de om, nu un ostil , asa cum il etichetasem cu totii la inceputul calatoriei.

                                            Oprim masina.Lunga noastra calatorie e aproape de final. Coborati din masina , incercaram nisipul  de sub rotile jeepului. Fin, si mai ales perfid. Nu se lasa desenat. Ibrahim plecase spre o latura , si urma directia catre orasul sfant. Il lasaram cu ale lui. Nici unul din noi nu credeam necesara intruziunea in ceva atat de intim . Am fi vrut ca acesta sa ne fi lamurit asupra rotirii de şapte ori în jurul Ka‘bei , dar simteam ca detaliul despre Izvor , fusese ultimul  pe care l-am primit. Ne-am fi putut edifica asupra acestui lucru , si asupra meditatiei de pe muntele Arafat , din orice enciclopedie , dar nevoia de a le auzi descrise de un musulman ortodox era mai mare , cu atat mai mai mult cu cat Ibrahim plecase inspre acolo…. Dar nu as fi vrut sa ne riscam sa ajungem sa fim batuti cu pietre  , preferam sa ne asezam la masa  si sa ne infruptam din berbecul trimis de Dumnezeu. Desertul ne ascunse frica inafara si šaytān ne dadea tarcoale.

       Ali bin Husayn si Lawerence disparusera demult. Nu ne ramasese dacat praful pe sandale si gustul placut al morganei.

”Esh-hadu anla ilaha illal-Lahu wa-ash-hadu anna Muhammadan abduhu wa rasuluhu”

Anunțuri

Lasă un comentariu

Niciun comentariu până acum.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s