Sinele. Dialog.

ce inseamna implinire pentru om, pentru individ…? ne zvarlim inspre esenta existentei sau renuntarea e altcumva?cum poate omul sa isi depaseasca nevoia de a trece dincolo de starea de individ? sa lase renuntarea sa devina capatai ;daca spui ce simti nu inseamna ca simti corect…….corect nu stiu ce inseamna dar aici iar lucram cu datum-uri, si cum spuneam demult, intr-o vara demult stinsa, cand era vb de comunicare si informatie, unii din noi confunda substanta si natura  .corect inseamna ceea ce simti a fi corect.atunci cum poti sa spui ca simti incorect .redundant.sau nu.momentul defineste simtirea  , si pe cale de consecinta ea nu-si poate defini insasi substanta; eu acum simt ca simt corect?sau eu acum nu simt daca e corect sau nu?dar este vorba de acum nu?miine se poate schimba felul in care simti .acum inseamna fix la momentul exprimarii nu maine, ci’n secunda urmatoare de aceea corectitudinea legata de ceea ce simtim se denatureaza.asta inseamna ca judecatile de valoare sunt… cam nesablonate, nu?de aceea s-a incercat normarea. sa luam de corect in materie de casnicie monogamia. sa luam in materie de iubire , cea dintre oameni si animale ca nenormala etc .astea nu sunt simtite sunt pur si simplu normate .si noi de ce suntem de acord cu ele?de aceea ” a asuma”  eu il simt altfel , dar trebuie sa convenim ca la mine nu implica volitia, ca sa stie omul ce vreau sa transmit .informatia si comunicarea de exemplu sunt upside down .daca suntem sau nu de acord cu ele , nu stiu ce inseamna , ca atare .omul e supus greselii , dar atat timp cat simte , el nu e supus judecatii decat ca ultima instanta unde trebuie sa i se socoteasca actiunile.daca el a facut rau crezand ca face bine, natura negativa a actiunii dispare, deci informatia e inferioara comunicarii;se confunda mijloacele cu substanta se crede ca informatia e cea care e partea nobila.informatia e cea care  pare esentiala, dar am aratat eroarea de substanta. informatia nu e nici instrument, ca sa merita atentie si nici comperehensiune ca sa merita simtire,dar ce este?e doar cantitatea de quarci care e mutata dintr-o parte in alta , si cu care se creeaza ,ea poate avea varii atribute = negativ /pozitiv ; mult /putin , etc.din cauza felului in care ne-am construit sistemul de valori,  dezavuam lucruri care ne-ar apropia de simtire , si ne  fac sa ne simtim on quick sand.aretha nu poate transmite simtire pentru ca simtirea pentru unii  nu inseamna nik.comunicarea simtirii este deci caduca.dragostea ,da ,nu se  simte, si acolo am plans putin ,pentru ca ne-am retardat simtamintele ,  sau am fost obligati de mediu sa ne reprimam pana la suprimare, finalmente, simtirea.nu  intelegem ce inseamna sa faci dragoste.stim  notiunea , am aglutinat’o pro’abil candva , dar am pierdut acele terminatiuni nervoase. acum amestec.sau a face dragoste e a iubi prin dragoste pina la identificare?din pacate acestea nefolosite  desi nu se atrofiza , sunt redistribuite , deci la revedere, nu e phoenix sa renasca, sunt pur si simplu resumate altui scop.inseamna sa respiri omul de langa tine sa te trezesti in transa, ca fiece particola , fibra sau viscera a celui in care esti sau care e in tine, devine lizibila, are gust, are particularitati pe care tu nici macar nu le stii pune in cuvinte.care stramuta cunoasterea in planuri ce nu pot fi intelese  (semiotic) de placere sau altele, directe, cognitive;sunt imaginile care sunt lipite pe peretii crevasei sufletului.sunt pline de hauri, dar care au pereti concreti.poti vorbi despre respiratie in acelasi timp cu persoana. de lipsa unei respiratii daca nu e linga tine. sau cum?sa simti cum pielea sub mana ta devin una si ca poti manui fericiri mici, in stropi, cand mai calzi , cand mai umezi, din Fericirea, aceea increata si imuabila, si inchzi ochii pentru ca e prea mult si vrei sa sfarami perlele ca sa nu cada pleoapa grea.sa stii ca privirea ta creaza o lumea voastra acolo in doi – sunteti.
pot sapa adinc. cat mai adanc. dragostea inseamna pierdere de sine? renuntare?evident ca inseamna renuntare, dar e un abandon ” asumat” , te pierzi in fapt in regasirea comunicarii cu lumea, unicitatea se redefineste;simturile se  diluaza catre celalalt.uiti de tine, in fapt te reconstruiesti.asta inseamna? daca privim Sinele sferic precum o picatura. ca la dragoste picaturile se unesc?stii ca nu-s sanatos in geometrii , dar sigur intelegi cand spun concentricitati paralele.concentricitate paralela nu pot gindi decit ca incluziune.si vb aici de greutatile acelor linii ce-s cercuri complet deschise, si care se subtrag unul din celalalt.sa zicem ca in cel de-al treilea plan al simtirii, celor doua cercuri ar surade unul catre celalalt in timp ce s-ar devora pentru a se crea , iara si iara.cercuri deschise-arcuri de cerc?pe unde ar patrunde fluxul dinspre si catre celalalt;arce, desigur spirale atarnande, inspre sus.deseneaza resorturi lumii pe care insusi o creeaza ;ei poti desena? nu.plang si nu vad ce scriu. poti imagina?nu.ce-mi faci?vorbeam despre cercuri. coperte zagazului talaz orizontului si nor angelic .
daca ai renuntat la sinele tau in dragoste ,daca asta inseamna dragoste cum sa spun altfel ca stiu cand pipai fiece lacrima , ca buzele-i imi sunt simtire ,cum ? renuntare la sine .sinele meu a crescut si s-a intrupat, m-am creat din cauza dragostei, si sunt pentru dragostea din iubirea asta ce nu are inceput , e  acolo, cu ea , sa spun i surrender all ?e frumos, ca orice ucidere………… sa vb despre dragoste ca despre o procedura chirurgicala sau o cantarire la balanta atomica? eu nu stiu.nu…………………………………. in dragoste te ucizi si renasti ca alta persoana.
renuntarile ma sperie
renuntarile la sine
hai sa fac ceva nepermis
sa luam un exemplu sacrosant
nu vad renuntare la sine in fata dumnezeirii
de ce ar trebui sa renuntam la sine?
dumnezeire nu ar presupune tocmai conturare definitiva si implinire? deloc renuntare
in fata dumnezeirii simt ca ceva ce nu simt implinit, ceva care arata ca o bula fara frontiera, s-ar cristaliza in mii fatete. as putea sa pipai nepipaibilul
iar asta e imposibil, la fel ca si punerea in fata a dumnezeirii
ma refer la dumnezeirea in absenta religiei si a odajdiilor
in absenta aurului, smirnei si tamiiei. in absenta arabescurilor si chivotului
in absenta cuvintului desemnat sfint
dar iubirea de ( lui ) d-zeu
d-zeu
nu vad (acum)dumnezeu ca pe iubire
mi se pare ca as intina perverti notiunea de dumnezeu daca i-as pune atribute
iubirea mi se pare umana
daca e sa dovedim omul
si renuntarea in fata celuilalt, care nu e d-zeu, e carne si svacnet, pulsatila vrere, neant placerii…………
da
trecem prin dragoste sa ajungem la iubire?
nu stiu.
inextricabil?
nu e o renuntare la sine , e o urcare catre sine prin si cu ea
atat
ce inseamna prin ?
am spus ca nu e phoenix, nu
simplu si clar = autocunoastere
asta inseamna ca poate avea un sfirsit dragostea asta, nu?
sa stii ceea ce vrei , ce doresti, ce e implinire, bucurie, nevoie si dorinta, durerea de fericire
tu vezi un sfirsit dragostei tale?
sfarsit-ca finalitate
adica sa reusesti sa ajungi pe platoul calm
neh?
nu sfirsit in sensul depasirii platoului si caderii in gol
nu poate fi existenta dincolo sau peste contopirea ( dragostea) asta
asa cum nu-i mai stii inceputul, pierdut undeva in ceatza, nu poti nici macar sa prezumi  un sfarsit , ca si capat , punct final, netranzitoriu si hau.
Anunțuri

Lasă un comentariu

Niciun comentariu până acum.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s