ninge dureros…

Ma uit inspre afara si vaz valuri ce se zbuciuma la portile Barcelonei, amintindu-mi cat de mult imi place sa ma joc cu parul tau, cand zambetul tau imi e aproape si cand marea ce ne desparte e doar sarata, pentru ca e mare nu pentru ca pleoapa stoarsa, uda, ar ascunde-n ea perlele gandurilor noastre.

atat, acum, de aici.

ca si cum ar fi printre straini, catre tara unde s-au nascut……

barcelona, decembrie 17

Anunțuri

Lasă un comentariu

Niciun comentariu până acum.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s